Avantajele și dezavantajele costurilor marginale

Fabrica de cizme Viberg, Victoria BC. Costurile marginale vă pot ajuta să decideți ce să fabricați, unde să îl fabricați și ce clienți să vizați: mai ales atunci când luați decizii pe termen scurt.

Hugo Chisholm prin Flickr (CC BY-SA 2.0)

Ce este costul marginal?

Costul marginal este o metodă de contabilitate a costurilor și de luare a deciziilor, utilizată pentru raportarea internă, în care numai costurile marginale sunt percepute unităților de cost, iar costurile fixe sunt tratate ca o sumă forfetară. Este, de asemenea, cunoscut sub numele de cost direct, variabil și de contribuție.

În costurile marginale, numai costurile variabile sunt utilizate pentru a lua decizii. Nu ia în considerare costurile fixe, care sunt presupuse a fi asociate cu perioadele de timp în care au fost suportate.

Costurile marginale includ:

Costurile suportate efectiv la fabricarea unui produs
Creșterea incrementală a costurilor atunci când creșteți producția
Costurile care dispar când opriți o linie de producție
Costurile care dispar când închideți o filială întreagă

În această tehnică, datele despre costuri sunt prezentate cu costuri variabile și costuri fixe prezentate separat în scopul luării deciziilor manageriale.

Costul marginal nu este o metodă de cost, cum ar fi costul procesului sau costul locului de muncă. Mai degrabă, este pur și simplu o modalitate de a analiza datele de cost pentru îndrumarea managementului, de obicei în scopul înțelegerii efectului modificărilor profitului datorate volumului producției.

Conceptul de cost direct este extrem de util pentru deciziile pe termen scurt, dar poate duce la rezultate dăunătoare dacă este utilizat pentru luarea deciziilor pe termen lung, deoarece nu include toate costurile care se pot aplica unei decizii pe termen mai lung. Mai mult, costurile marginale nu respectă standardele de raportare externe.

Videoclip: Variabil (marginal) vs. Absorbție, prima parte

Cazuri de utilizare frecvente pentru costuri marginale

Costul marginal poate fi un instrument util pentru evaluarea unor tipuri de decizii. Iată câteva dintre cele mai frecvente scenarii în care costurile marginale pot oferi cel mai mare beneficiu:

Investiții în automatizare: costurile marginale sunt utile pentru a determina cât de mult poate câștiga sau pierde o firmă prin automatizarea unei funcții. Costurile cheie care trebuie luate în considerare sunt costurile cu forța de muncă incrementală a oricăror angajați care vor fi încetați față de noile costuri suportate de achiziționarea echipamentelor și întreținerea ulterioară.
Raportarea costurilor: costurile marginale sunt foarte utile pentru controlul costurilor variabile, deoarece puteți crea un raport de analiză a varianței care să compare costul variabil real cu ceea ce ar fi trebuit să fie costul variabil pe unitate.
Rentabilitatea clienților: costurile marginale pot ajuta la determinarea clienților care merită păstrați și care merită eliminați.
Raportarea inventarului intern: Deoarece o firmă trebuie să includă costurile indirecte în inventarul său în rapoartele externe, iar acestea pot dura mult timp până la finalizare, costurile marginale sunt utile pentru raportarea stocurilor interne.
Relația profit-volum: costurile marginale sunt utile pentru reprezentarea modificărilor nivelurilor de profit pe măsură ce se modifică volumul vânzărilor. Este relativ simplu să creați un tabel de costuri marginale care să indice nivelurile de volum la care vor fi suportate costuri marginale suplimentare, astfel încât conducerea să poată estima suma profitului la diferite niveluri ale activității corporative.
Externalizare: costurile marginale sunt utile pentru a decide dacă să fabricați un articol intern sau să mențineți o capacitate internă sau dacă îl externalizați.

Video: Costul variabil (marginal) Costul absorbției Partea a doua

Avantajele și beneficiile costului marginal

Controlul costurilor: costurile marginale facilitează determinarea și controlul costurilor de producție. Prin evitarea alocării arbitrare a costurilor generale fixe, conducerea se poate concentra pe realizarea și menținerea unui cost marginal uniform și consistent.
Simplitate: Costurile marginale sunt ușor de înțeles și operat și pot fi combinate cu alte forme de calculare a costurilor (de exemplu, costuri bugetare și costuri standard) fără prea multe dificultăți.
Eliminarea varianței costurilor pe unitate: Deoarece cheltuielile generale fixe nu sunt taxate la costul de producție în costuri marginale, unitățile au un cost standard.
Planificarea profitului pe termen scurt: Costurile marginale pot ajuta la planificarea profitului pe termen scurt și este ușor de demonstrat cu graficele de echilibru și graficele profitului. Rentabilitatea comparativă poate fi ușor evaluată și adusă la cunoștința conducerii pentru luarea deciziilor.
Rată precisă de recuperare a cheltuielilor generale: această metodă de calculare a costurilor elimină soldurile mari rămase în conturile de control cheltuieli generale, ceea ce face mai ușoară constatarea unei rate exacte de recuperare a cheltuielilor generale.
Rentabilitate maximă la întreprindere: Cu costurile marginale, efectele politicilor alternative de vânzare sau de producție sunt mai ușor de apreciat și evaluat, asigurându-se că deciziile luate vor produce randamentul maxim al afacerii.

Dezavantaje și limitări ale costurilor marginale

Clasificarea costurilor: Este foarte dificil să separați în mod clar toate costurile în costuri fixe și variabile, deoarece toate costurile sunt variabile pe termen lung. Prin urmare, o astfel de clasificare poate da uneori rezultate înșelătoare. Mai mult, într-o firmă cu multe tipuri diferite de produse, costurile marginale se pot dovedi mai puțin utile.
Reprezentarea exactă a profiturilor: Deoarece stocul de închidere constă numai din costuri variabile și ignoră costurile fixe (care ar putea fi considerabile), aceasta oferă o imagine distorsionată a profiturilor acționarilor.
Costuri semi-variabile: Costurile semi-variabile sunt fie excluse, fie analizate incorect, ducând la denaturări.
Recuperarea cheltuielilor generale: Cu costurile marginale, există adesea problema recuperării insuficiente sau excesive a cheltuielilor generale, deoarece costurile variabile sunt repartizate pe o bază estimată și nu pe valoarea reală.
Raportare externă: Costurile marginale nu pot fi utilizate în rapoartele externe, care trebuie să aibă o imagine completă a tuturor costurilor indirecte și generale.
Creșterea costurilor: Deoarece se bazează pe date istorice, costurile marginale pot oferi o imagine inexactă în prezența costurilor în creștere sau a creșterii producției.

Concluzie: Costurile marginale pot fi utile pentru luarea deciziilor pe termen scurt

Costul marginal este un instrument de analiză util care ajută de obicei conducerea să ia decizii și să înțeleagă răspunsul la întrebări specifice despre venituri.

Acestea fiind spuse, nu este o metodologie de calculare a costurilor pentru crearea de situații financiare. De fapt, standardele de contabilitate exclud în mod explicit costurile marginale din raportarea situațiilor financiare. Prin urmare, acesta nu îndeplinește rolul unui sistem standard de calculare a costurilor, de calculare a locurilor de muncă sau de procesare, toate acestea contribuind la modificări efective în evidența contabilă.

Totuși, poate fi folosit pentru a descoperi informații relevante dintr-o varietate de surse și a le agrega pentru a ajuta conducerea cu o serie de decizii tactice. Este cel mai util pe termen scurt și cel mai puțin util pe termen lung, mai ales atunci când o firmă trebuie să genereze suficient profit pentru a plăti o cantitate mare de cheltuieli generale.

În plus, costurile directe pot cauza probleme și în situațiile în care costurile incrementale se pot modifica semnificativ sau în care costurile indirecte au o influență asupra deciziei.